tanka, renga și alte poeme în spirit nipon

Nov. 21, 2021

În urmă cu un an, în ziua de 21 noiembrie, am făcut primul pas al uneia din cele mai frumoase călătorii interioare din viața mea: către lumea poemului haiku.

O lume despre care nu știam nimic în afară de faptul că cei din lumea asta scriu poeme în trei versuri și 17 silabe și că e spiritul acestui tip de poem este strâns legat de spiritul Japoniei. O Japonie care m-a fascinat dintotdeauna, într-un fel aparte.

Am pornit în călătorie înscriindu-mă într-un grup numit Autori de haiku din România, creat și coordonat de Corneliu Traian Atanasiu, maestrul care îndrumă, cu însuflțire, de mulți ani, aproximativ 100 de oameni atinși de dragostea pentru poemul haiku.  Alături de acești oameni frumoși  și talentați am învățat să slabisesc cuvintele cu care urma îmi compun poemele.

Poeme pe care le scriam cu stângăcia, emoția și entuziasmul unui copil abia ajuns pe băncile școlii, fascinat de slovele din abecedar.

Puține lucruri am făcut în viață cu bucuria, curiozitatea, consecvența cu care am mers pe acest drum al haikuului.

Mi-am dat seama rapid că nu e atât de simplu să scrii simplu. Că nu e atât de simplu să taci ca să observi ce e în jur. Că nu e atât de simplu să spui ceva complex în doar câteva vorbe. Că nu e simplu să renunț la lirism și la abundența de metafore, nuanțe ale exprimării poetice și cuvinte colorate pentru a croi un poem  cu o tăietură aparte, aducând, cumva, cu eleganța, noblețea,  rafinamentul unei rochii Chanel.

Mi-am dat seama că nu voi putea să-mi construiesc atât de ușor acel alter-ego taciturn despre care maestrul Corneliu Traian Atanasiu îmi spunea că este foarte necesar pentru a pătrunde în miezul unui poem haiku, atât ca autor cât și ca cititor.

Așa că am plecat ca într-un pelerinaj,  în căutarea spiritului haikuului pe care îl simțeam rezonând cu ceva foarte adânc din interiorul meu.

În ianuarie am inceput să fac lecții de limba japoneză, căutând, astfel, să mă apropii, timid,  de lumea misterioasă unde se aflau rădăcinile haikuului. Am avut șansa ca preț de câteva luni să pătrund în lumea limbii și culturii nipone ghidată de un om deosebit, domnul Neculai Amălinei, cel care este autor și coautor al unor importante cărți dediicate limbii japoneze. Tot dumnealui este traducător din limba japoneză, al unei superbe antologii de poeme hokku ale marelui Basho -Aki -Toamna.

Lunile în care am intrat în contact cu limba și cultura japoneză prin intermediul lecțiilor predate de domnul Amălinei au fost pentru mine o ucenicie în care am înțeles câte transformări am nevoie să fac în interiorul și în exteriorul meu pentru a începe să mă apropii măcar un pic, de acel kokoro (miez, spirit, inimă) al poemului haiku.

Citeam cărți despre Japonia, învățam să scriu și să rostesc cuvinte în japoneză, vizionam filme de regizori japonezi , descopeream muzica japoneză, căutam albume și expoziții cu stampe japoneze, mergeam să savurez la restaurante cu specific japonez, delicioasele rețete...japoneze. Da, mi-am cumpărat și un kimono, pe care însă nu l-am purtat încă. Din simplul motiv că nu mă pricep să îl îmbrac cum se cuvine. E o intreagă artă și în portul unui kimono, nu doar în caligrafia japonezilor, în origami sau în ceremonia ceaiului.

Zi de zi mâzgăleam pe agende și pe foi schițe de poeme, cu unele participam la concursurile din grupul Autorilor de haiku, eram tare fericită și emoționată când câștigam câte un premiu sau câte o mențiune.

La începutul verii am avut șansa și să devin editorul unuia diin cei mai importanți autori de haiku din România și nu doar din România: Eduard Țară. Citisem câteva din poemele sale încă de la începutul drumului meu și eram fascinată de modul în care scria. Priveam către poemele sale ca la un Everst. Așa cum priveam și la cele ale altui mare maestru de haiku și de tanka din România – Șerban Codrin. Despre influența pe care poemele maestrului Șerban Codrin au avut-o și o au în călătoria mea inițiatică pe cărările magice ale poemului de origine japoneză îmi propun să povestesc cu alt prilej.

Cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să pot contribui, ca editor, la apariția  volumului Luna în țăndări. Volum care conține poemele lui Eduard Țară, o selecție din cele premiate peste hotare. Poeme care m-au inspirat profund . Poeme care, alături de toate celelalte îndrumări și încurajări pe care Eduard Țară mi le-a oferit cu bunăvoința și modestia unui adevărat maestru, au făcut din mine un învățăcel și mai entuziast , mai bucuros de drum decât eram înainte.

Anotimp cu anotimp, lună cu lună, săptămână cu săptămână, am reușit să compun câteva zeci de poeme haiku, pe care maestrul Corneliu Traian Atanasiu mi-a propus, m-a încurajat și m-a susținut să le public într-un volum din seria Prispa cu greieri.  O colecție în care au fost publicați mulți din autorii de poeme haiku din România.

Am acceptat cu emoție și bucurie propunerea maestrului Atanasiu, care s-a ocupat de înjrijirea și coordonarea apariției volumului meu de debut în kaiku, la Editura Pim.

Am adunat poemele sub titlul ,, Semne pe nisip,,.  Fiecare poem are în spatele său o poveste. Așa cum fiecare dintre noi suntem o poveste. Spusă sau nespusă, scrisă sau nescrisă.

Cea mai dragă poveste este însă cea pe care am învățat să o spun ...așa, ca japonezii... în doar câteva vorbe. Vorbe care se pot preschimba în semne CE poartă în ele sufletul și suflarea celor care le scriu și a celor care le citesc.. 

Semne care dăinuie uneori doar cât se scurg câteva fire de nisip într-o clepsidră.

Sau semne care  rămân pe nisipul unei plaje atât cât trece o dată un val peste ele.  Sau de două ori. Un val dintr-o mare neagră sau dintr-un ocean albastru...  Dar acestea sunt doar detalii din recuzita vieții, din recuzita unei povești sau din recuzita unui poem haiku.

Dincolo de toate valurile agitate și furtunile care ne trec adesea peste țărm, important e că ne păstrăm  inspirația, credem în povești și țesem poezia vieții.  

 

Semne pe nisip-

încredințând valului

toată povestea

 

Mulțumesc cu recunoștință tuturor îndrumătorlor mei și celor care îmi sunt alături pe drumul acesta magic al regăsirii și al transformării interioare prin haiku.

 

Clara Toma,

21.11.2021