...să fim creatori de iubiri împlinite și de relații reușite

Jan. 22, 2021

După ce străbatem multe şi fără capăt cărări, după ce ne ducem şi ne întoarcem de-a lungul istoriei şi de-a latul religiilor, după ce zburăm în înaltul celor mai îndrăzneţe vise şi după ce ne cufundăm în abisuri căutând ceea ce nimeni nu a găsit vreodată, după ce ne strigăm amintirile şi ne tacem viitorul, după îi alungăm pe ceilalţi şi fugim de noi înșine, după ne negăm credinţele şi ne  renegăm rădăcinile, după ce ne-am întors cu spatele la răsărit şi am înaintat spre apus, după ce încetăm să ne mai întrebăm căci am pierdut sensul vreunui răspuns, după ce rămânem în umbra propriei lumini, după ce dăm îndeajuns ca să nu mai avem ce să cerem şi după ce risipim ce nu avem, după ce ne iertăm nouă greşelile altora, se întâmplă miracolul de a Fi atinși şi cuprinși de toată Iubirea pe care o purtasem în Noi Înainte de toate…

...și într-o Bună Zi, pricepem că iubind, am devenit Iubire...

Clara Toma 

Autor, consilier în comunicare, catalizator de transformare personală și relațională

...........................................................

Jan. 22, 2021

Dragostea este un privilegiu.

Un cadou al existenței de care este păcat să nu învățăm să ne bucurăm.

Este un miracol ce ni se dezvăluie în fiecare dimineaţă, în lumina soarelui de amiază, în frunzele copacilor, în cântecul păsărilor, în primul gând cu care ne trezim, în fiecare şoaptă de dinainte de somn.

Dragostea este templul sacru în care renaştem.

Se împlineşte prin ea însăşi, se fructifică prin sine.

Dragostea este o stare de graţie pe care, din păcate, unii din noi nu ştim să o primim sau să o păstrăm în existenţa noastră, e o stare... pe care adesea nu suntem în stare să o trăim aşa cum se cuvine în relația cu noi înșine ori cu celălalt.

Vestea bună este că dragostea -ca orice altceva- se poate învăța.

Iar cel mai frumos dar ce ni-l putem face - nouă, omului drag și lumii în care trăim- este să învățăm cum să (ne) iubim.

Să ne iubim împlinindu-ne și să ne împlinim iubind...nu doar mult ci și bine. 

Tot ce am învățat eu până acum despre iubiri și despre relații, din experiențe citite, auzite sau trpite de mine, împărtășesc (și) aici, din toată inima, cu tine. 

Cu drag(oste),

Clara T ❤

 

www.exprimarileclarei.simplesite.com

.................................................................................................................

 

Jan. 22, 2021

 

…conjugăm prea adesea verbul ,,a iubi,, la modul imperfect al pseudorelaționării, încălcând, neștiutori, o teoremă a gramaticii relaționale: SENTIMENTELE NU SUNT TOTUNA CU RELAȚIA .

Îl putem iubi cu toata ființa noastră pe celălalt, dar sentimentul minunat de iubire, fie el si reciproc, nu este și nu va fi nicicând un certificat de garanție pentru fericirea de durată și nici un atu în ,,jocul,, relațional.

Iubirea pe care o nutrim pentru cineva nu ne salvază de derizoriu, de rutină, de frustrare, de dezamăgire ori de sincope de tot soiul ce pot perturba  ritmul vieții noastre de cuplu.

Asistăm, cu uimire, la ,,paradoxuri,, care par fără nici o noimă: iubiri desăvârșite ce sucombă rapid în relații-otravă ori în relații-închisoare și pe de-altă parte, relații care încep fără strop de iubire, dar în timp, înmuguresc, înfloresc și într-un final, ele chiar rodesc Iubire…

Variabila esențială ce face diferența între o relație reușită și una eșuată pare să nu fie, totuși, sentimentul de iubire, ci aportul benefic, ecologic, sănătos, atent, necesar și suficient, pe care fiecare din cei doi îl aduce către celălalt, aportul în mesaje pozitive, în valorizări, în gesturi încărcate de semnificații, în împărtășiri despre sine, într-o comunicare profundă, autentică, transparentă, de la inimă la inimă…

Precaritatea dogmatismului atotputerniciei Iubirii nu poate fi contrabalansată decât de asumarea responsabilă a eficacității și frumuseții unui antreprenoriat în Doi…

Verbul ,,a iubi,, se poate trăi într-un prezent continuu doar atunci când învățăm, fiecare din noi, să îl conjugăm la diateza activă a unei relaționări deschise și constructive, spre creșterea interioară și spre beneficiul ambilor parteneri.

Învățăm, iubind, să iubim...

Împreună.

Clara T

- autor, consilier comunicare relațională, catalizator de transformare -

...............................................................................................................

 

May. 12, 2020

O relaţie nu este doar o punte între doi oameni.

O relaţie este un act de Creaţie în care fiecare vine cu ceea ce este şi cu ceea ce are, dar vine şi cu ceea ce vrea să fie şi cu ce nu are. Este un act de creaţie care implică să pui şi să iei, să şlefuieşti până la ultimul detaliu pentru a da strălucire, frumuseţe şi funcţionalitate lucrării. Este un proces de construcție implică deopotrivă şi să dai jos ce ai ridicat, să ştergi ce ai scris, să distrugi ceea ce îţi părea bun, pentru a pune în loc altceva ce are mai mult sens.

O relaţie este un coautorat în care ideile unuia pot fi puse în cuvinte de celălalt iar filele umplute de tine pot fi rupte de cel de lângă tine sub simpla motivaţie că el aşa consideră că e mai bine pentru opera ce-o scrieţi împreună.

O relaţie este un concert la patru mâini la unul şi acelaşi pian, un concert în care partitura pe care tu o urmezi notă cu notă poate fi ignorată nonşalant şi spontan de celălalt, care, în mod firesc, face uz de dreptul la improvizaţie...

O relaţie este un dans în doi, în care paşii tăi riscă să preia automat ritmul fiinţei tale, alunecând pe scenă prea încet sau prea rapid în comparaţie cu ritmul paşilor celuilalt ori în comparaţie cu ritmul muzicii pe care voi doi aţi ales să dansaţi.

O relaţie … e asumarea reciprocă, necondiţionată şi apriori, a tot ceea ce rezultă din acordul a doi oameni de a pune în comun ceea ce au şi ce nu, ceea ce sunt ei şi ce nu, pentru a Deveni  și pentru a se Transforma conștient în procesul alchimiei relaționale.

O relaţie implică și responsabilitatea reciprocă a riscului conceperii unui edificiu nesigur şi disfuncţional, a unei opere inestetice, a unei poveşti de groază, a unei simfonii deprimante, a unui dans ce răneşte picioarele. Pentru că da, uneori, dincolo de toate străduințele și bunăvoința noastră, rezultatul poate fi un fiasco. 

Asumând responsabilitatea rezultatului, onest şi reciproc, cei doi pot co-crea în continuare, pot demola mai întâi sau pot lasă în urmă ce nu e de păstrat, pot îndrepta erori din mers şi pot şterge greşeli până se toceşte radiera, pot coopera şi dansa şi interpreta, iar şi iar, în multe feluri şi în multe ritmuri, până când ajung la Creaţia care-i însufleţeşte şi-i împlineşte pe amândoi, până când Creaţia devine Una cu fiecare din ei şi Ei devin Una cu Relaţia.

Fără asumarea reciprocă a responsabilităţii creaţiei în doi, relaţia rămâne doar o punte între doi oameni, o punte adesea şubredă, mult prea lungă şi/sau mult prea îngustă pentru ca unul sau altul să îndrăznească sau să-şi dorească să o (mai) parcurgă pentru a-l întâlni pe Celălalt spre a construi Împreună un Pod .

...un Pod de pe care, cei doi, să poată privi, îmbrățișați, în una și aceeași direcție.

Clara T 

(autor, consilier în comunicare, catalizator de transformare personală și relațională)

www.claratoma.simplesite.com

www.exprimarileclarei.simplesite.com

.......................................................................................................

May. 9, 2020

Eu mă simt iubită când sunt ascultată, când sunt lăsată să fiu eu, când nu sunt criticată, judecată, când sunt crezută, când nu sunt obligată să-mi pun măşti, când sunt iertată, când sunt sprijinită măcar cu-o vorba de încurajare în tot ce vreau să fac, când sunt îmbrăţişată chiar şi când sunt tristă ori nervoasă, când sunt respectată în ceea ce aleg, când simt o mâna-întinsă către mine atunci când îmi este foarte greu, când sunt privită cu bunăvoinţă chiar şi când greşesc…

Mă simt iubită când primesc în dar tandreţe şi nu doar dorinţă, când primesc încurajare şi nu doar sfaturi adesea inutile, de falsă ajutorare, când primesc, pe cât posibil, ceea ce cer când am o trebuinţă, în locul unor daruri a căror greutate o port adesea mai mult ca pe o siluinţă…

Mă simt iubită când pot fi lăsată să iubesc aşa cum ştiu şi cum pot eu iubi: în felul şi în ritmul meu…

Iubirea e o muzică universală, a cărei partitură o descifrăm şi o cântăm în manieră cu totul personală. Este o limbă pe care o codăm şi-o decodăm în felul propriu… Iar ca să putem împărtăşi în doi aceeaşi muzică şi să putem vorbi aceeaşi limba a iubirii, avem nevoie să ne dăruim “cheia” către felul în care fiecare dintre noi iubim şi ne simţim iubiţi…

Altminteri, nici un dicţionar din lumea asta definind mai simplu sau mai somptuos un sentiment, nu va putea să ne ajute să despachetăm şi să primim Iubirea pe care celălalt ne-o dăruieşte în limbi care ne sunt străine şi necunoscute.

Tu cum iubeşti? Şi cum te simţi iubit, iubită?

Fă-ţi un cadou. Fă-i omului de lângă tine un dar nepreţuit. Împărtăşiţi-vă iubirea, dacă ea este-n fiecare, într-o limbă cunoscută reciproc.

Iar dacă nu e un limbaj comun, inventaţi-l împreună, înainte ca ea, iubirea, să plece dintre voi, din neputinţa de a fi împărtăşită şi hrănită de fiecare-n parte, pentru Amândoi…

 Clara T ♥️

autor, consilier comunicare, catalizator de transformare personală și relațională

..................................................................

www.claratoma.simplesite.com

www.exprimarileclarei.simplesite.com 

..................................................................................