Dec. 1, 2020

Terapie prin scris

Scrisul nu este doar o simplă formă de exprimare;  ştim cu toţii, măcar la nivel intuitiv, că atunci când exprimăm (prin muzică, pictură desen, mişcare, scris sau alte forme artistice) ceea ce există în lumea noastră interioară, în mintea sau în sufletul nostru, actul exprimării se transformă într-un  instrument de vindecare, de armonizare, de transformare.

Eu am  simțit  încă de mică, în adâncul sufletului meu, că scrisul este o cale simplă de atenuare a tensiunilor interioare, o modalitate de a mă deconecta de la toxicitatea unor evenimente sau relaţii, că este o manieră simplă şi eficace de a-mi tria întrebările şi de a-mi găsi răspunsurile potrivite mie.

Acest gest simplu, de a te aşeza în faţa foii albe de hârtie (sau în fața calculatorului) are multe efecte benefice asupra minţii, sufletului, trupului nostru. Atunci când ne rătăcim de sinele nostru, scrisul devine o torţă care ne luminează drumul către Noi.

E un drum pentru care ai nevoie de curaj ca să-l parcurgi. Atunci când stiloul începe să alunece pe hârtie ori degetele să danseze pe tastatură trebuie să fii conştient că ceva nou va urma, că, “zarurile au fost aruncate”, că la finalul unei pagini vei fi venit mai aproape de tine .

 Totul este să îţi asumi sinceritatea desăvârșită, fără eschive, fără măşti, fără evitări sau ezitări. Când scrii ca să te regăseşti, ca să-ţi regăseşti calea şi reperele, ieşirea din cadrul sincerităţii te poate conduce într-un labirint mai încurcat decât cel în care te aflai atunci când ai decis să scrii pentru a te reîntâlni cu tine.

Când vorbesc despre scrisul ca terapie, nu fac referire la a scrie poeme ori proză, nu vorbesc despre a scrie literatură, deşi este evident că arta în sine are efectul său eliberator,  vindecător. Mă refer aici la a te aşeza în faţa foii de hârtie cu o atitudine deliberată, în care conştientizezi că scriind, vrei să îţi aduci la suprafaţă umbrele şi lucrurile greu de spus, de acceptat. Mă refer la acea decizie de a fi chiar tu propriul confesor.

Scrisul terapeutic poate îmbrăca forma unui jurnal, în care tu eşti sub lumina propriilor reflectoare în fiecare zi: ce faci, ce primeşti, ce dai, ce simţi, ce uiţi, ce omiţi, ce gândeşti, ce visezi, ce îndrăzneşti şi ce nu.

Un jurnal este o oglindă clară şi specială în care îţi poţi reflecta chipuri ce nu le cunoşti încă, faţete pe care nu bănuiai că îți compun portretul interior. Un jurnal poate fi un aliat în calea devenirii tale autentice, un instrument la îndemână, necostisitor şi intim, cu ajutorul căruia te poţi reconstrui, te poţi redescoperi, te poţi redefini…

Tot ce trebuie să faci este să îţi dedici timp, în fiecare zi, să scrii în jurnal cu consecvenţă, atât cât simti și ceea ce simţi că se vrea exprimat. Lucrurile pe care nu simţi nevoia să le scrii azi ori eviţi să le aşterni pe hârtie, sunt poate lucrurile care peste o vreme va trebui să le rezolvi oricum, în alte maniere…

Chiar şi când “taci” într-un jurnal, acele spaţii goale, acele foi lipsă în cronologia jurnalului, îți pot vorbi multe lucruri despre tine, când vei vrea să le auzi…

Scrie. Scrisul este BineCuvântare, transformare, vindecare și magie.

Scrie…

Clara T❤