Oct. 1, 2020

Sănătate !

Eu cred că Sănătatea este o zestre cu care venim pe lume fiecare; sursa creatoare, în inteligenţa şi generozitatea ei, ne-a înzestrat cu tot ceea ce avem nevoie pentru călătoria vieţii – hartă, ghizi, indicatoare şi resurse de toate felurile.

Starea de sănătate este efectul capacităţii noastre de a ne ne conecta la planul înalt a cărui parte importantă suntem toţi. Uneori însă, ştim bine, deşi ne propunem o ţintă şi un drum bun pentru a ajunge la ea, se poate întâmpla să ne rătăcim; o alee ce ne pare mai scurtă, mai frumoasă sau mai… răcoroasă decât drumul ales iniţial, ne atrage, o luăm pe acolo şi începem să ne îndepărtăm de calea iniţială; ne putem îndepărta puţin doar, iar când vedem că aleea nu duce nicăieri, ne întoarcem; sau ne îndepărtăm atât de mult, încât nu mai rămâne timp pentru întoarcere chiar dacă avem resurse; ori avem timp dar resursele cu care am fost înzestraţi la începutul călătoriei vieţii sunt (de) limitate.

Sănătatea se termină acolo unde începe dizarmonia, conflictul cu tine însuţi şi cu ceilalţi, frica, neîncrederea, necredinţa, vinovăţia, resentimentul, uitarea iubirii…

Iar toate acestea încep să se manifeste în viaţa noastră odată cu deconectarea de la resursele îndestulătoare cu care am fost înzestraţi, prin ignorarea legilor şi principiilor universului.

Am fost creaţi ca Trup, Minte, Suflet. Fiecare din aceste părţi ale noastre sunt strâns conectate între ele şi conectate la Sursa creatoare. Când legătura dintre aceste părţi slăbeşte, sau când este distrusă, fiinţa noastră ca întreg pierde contactul cu Sursa. 

Când mintea noastră suferă, pentru că nu înţelege ceva, pentru că e epuizată, supra-solicitată, insuficient folosită, pentru că se afla în conflict cu inima sau pentru alte motive, suferă în egală măsură şi sufletul şi trupul. Când inima noastră plânge, pentru că se simte rănită, pentru că se simte dezamăgită,  însingurată sau pentru alte motive, suferă în egală măsură şi trupul şi mintea. Când trupul nostru e bolnav, pentru că a fost neîngrijit, pentru că a fost mutilat, pentru că a fost intoxicat, sau pentru alte motive, suferă în egală măsură şi mintea şi sufletul.

Când măcar una din aceste părţi este în suferinţă, manifestăm, cel mai adesea şi cei mai mulţi dintre noi, neîncredere, frică, îndoială, conflict interior, vinovăţie, adică exact acele manifestări care stau laoriginea bolii. Intrăm într- un cerc vicios, pe o spirală descendentă, într-un labirint întortocheat şi întunecos. Odată rătăciţi şi deconectaţi de la Cale şi de la Sursă, proviziile devin din ce în ce mai sărace, noi din ce în ce mai speriaţi. Boala, starea de rău, ne ţin cu ochii în pământ, trişti, cu braţele încrucişate ori cu ele atârnând pe lângă trup... Căutăm ieşirea cu disperare şi ajungem adesea să rătăcim şi mai mult, să ne afundăm şi mai tare. Nu orice luminiş este locul unde trebuie să ajungem şi nu orice izvor e tămăduitor.

Ca să putem ieşi din fundătura unde am ajuns, bolnavi fiind, este nevoie să facem o „cale întoarsă” cu mintea şi cu inima, să ne amintim acea decizie, acel act, acel gând, acea emoţie, acel conflict, acea slăbiciune, acea traumă, acea temere, etc, care ne-a făcut să facem primul pas care ne-a îndepărtat de calea cea bună şi de sănătate.

Ieşirea din cercul vicios se poate face printr-un pas lateral  nicidecum prin continuarea mersului înainte. Ieşirea dintr-un labirint întunecat se poate face prin inspiraţie, nicidecum prin căutarea unor repere orbecăind. Ieşirea dintr-o spirală descendentă se poate face printr-un salt în înălţime ori prin urcuşul treaptă cu treaptă, nicidecum prin săpături în adâncime. Ieşirea dintr-o prăpastie adâncă, atât de adâncă în cât ecoul strigătului tău nu ajunge nicăieri, se poate face doar prin zbor…


Vindecarea presupune credinţă în sursa creatoare şi increderea în resursele interioare. Odată ce ai ajuns, cu mintea şi cu inima, la acel punct în care ai pierdut calea cea bună, regăsirea ei şi reluarea călătoriei este posibilă. Totul este ca, chiar şi atunci când resursele trupului de a străbate drumul înapoi sunt limitate ori aproape inexistente, să ai credinţă şi încrederea că vei reuşi – prin intuiţie, printr-un pas lateral, prin salt în înălţime sau prin zbor…

Vindecarea nu o găseşti neapărat la capătul unei căi vindecătoare. Sanatatea este, cel mai adesea, chiar Calea pe care o parcurgi, ceas de ceas, pas cu pas, spre Vindecare. Calea spre Vindecare trece întotdeauna prin punctul unde mintea, inima şi trupul se unesc şi devin Una cu Energia Creatoare şi cu Iubirea…

Vindecarea este în  mereu Tine.

Clara T❤