May. 18, 2021

Haikuul - ,,o răspântie...,, - Eduard Țară

 

Haikuul - ,,o răspântie de unde poţi lua la picior diferite cărări, spre locuri diverse.,, 

Să descoperim împreună noi taine ale poemului haiku, împărtășite în cele ce urmează de Eduard Țară, acest haijin renumit pentru poemele sale cu totul speciale.

 

 

 

Când, cum, cine, ce și de ce...haiku ?

     (partea a II-a)

 

 

Ce?

 1.     Ce înseamnă pentru tine poezia haiku? O definiție personală...

Haikuul este un poem unic în literatura lumii. Haikuul este poemul care nu poate exista fără angajarea cititorului în căutarea de înţelesuri. Este o invitaţie, o introducere cu elemente concrete, din natură, pe care o pui la dispoziţie cititorului pentru a pătrunde în diferite poveşti şi unde acesta este tentat să păşească mai departe adăugând şi recuzită proprie. Haikuul este calea pe care i-o arăţi celui care-l citeşte, dar căruia nu-i pui la îndemână decât nişte indicii. Haikuul este doar nodul clepsidrei, el face posibilă curgerea trăirilor dintr-un registru în altul. Este adâncimea, în egală măsură, de dincolo de suprafaţa apei, dar şi cea a cerului înstelat pe care îl reflectă. Este un poem care-ţi permite accesul la momentul de iluminare personală descoperind acel „ aha!”, „evrika!”. Este antecamera pentru un labirint de înţelesuri şi de straturi emoţionale. Este jocul dinamic de umbre pe care-l face perdeaua, sub respiraţia brizei de mare, pe peretele îndepărtat al camerei.

 2.    Ce ai spune despre haiku pentru a stârni interesul unei persoane care nu a auzit niciodată de acest gen de poem?

I-aş spune că haikuul este acea floare neştiută de pe crenga unui pom pe care o poate găsi doar hoinărind prin pădure, sătul de căldura asfaltului, de pandemie sau de răceala inteligenţei artificiale. Este medicamentul ieftin şi fără efecte adverse contra depresiei şi plictiselii cronice, aflat mereu la îndemâna oricui, fără reţetă, dar ascuns în rândurile doi-trei, în spatele ambalajelor frumos colorate, şi niciodată recomandat de farmacişti pentru că nu aduce profit. E o piatră preţioasă dacă faci efortul minim să te apleci să o culegi din noroi şi apoi să o speli acasă să vezi ce-i cu ea. Haikuul nu e un poem elitist, de aceea poate fi abordat de oricine are un anumit interes pentru lucrurile spuse simplu şi inteligent, fără figuri de stil. În istoria literaturii japoneze au rămas celebri, alături de împăraţi şi nobili, chiar şi oameni de o condiţie modestă, de la ţărani la negustori, numele lor fiind pomenit de-a lungul veacurilor numai pentru că au scris un poem antologic. Unul singur. Care gen literar îţi mai poate oferi o şansă atât de mare?!

3.     Ce NU este haikuul?

Haikuul nu este nici aforism, nici micropoem, nici epigramă. Nu este orice stanţă de trei versuri dispuse în tiparul 5-7-5 silabe. Nu este despre „mine” în mod explicit, ci despre orice altceva din natură, inclusiv despre mine, dar prin simboluri, prin aluzii îndepărtate.  Nu este o descriere a naturii, un pastel, un tablou. Nu este o poezie abstractă à la Nichita Stănescu. Nu este o haină incompletă, ci una de înaltă ţinută, dar fără stridenţele à la Lady Gaga din tinereţe. Nu este sobrietate de dragul sobrietăţii, nu este academism, nu este elitism. Nu este o banalitate, ci o înlănţuire codificată de cuvinte banale sub care descoperi adâncimi de înţelesuri. Nu este drumul spre o fundătură, ci o răspântie de unde poţi lua la picior diferite cărări, spre locuri diverse. Nu este despre frumos al cuvintelor, ci despre frumosul profunzimii înţelesurilor cuvintelor. Nu este despre a aşeza cuvintele în aşa fel încât „să dea bine”, „să dea pe spate”, ci despre a înlănţui cuvintele aşa încât să transmită o dorinţă a cititorului de a continua să se întrebe, să caute soluţii, să se uimească de înţelesurile sugerate, găsite. Nu este despre o întâlnire la o bere cu prietenii, ci despre o contemplare dinamică la o masă fără altceva nimic în faţă decât micro şi macrouniversul.

4.     Ce cărți despre haiku, pe care le-ai citit și le-ai găsit valoroase, le-ai recomanda și altor cititori?

În limba română ne putem familiariza cu universul haikuului citind volumele „Interferenţe lirice-constelaţia haiku”, de Florin Vasiliu şi Brânduşa Steiciuc, „Introducere în poemul japonez haiku”, „Poemul haiku în România” şi „Lirica japoneză”, ultimele semnate de Florin Vasiliu. Iar dintre cărţile de haiku, pentru delectare cu poeme memorabile, aş recomanda volumele „Marea tăcere” de Şerban Codrin, „Matsuo Basho, Hokku-Aki”, traducere din limba japoneză de Neculai Amălinei şi antologiile concursurilor internaţionale, în special cele organizate în limba engleză.

 5.     Ce  ,,ingrediente,, interioare crezi că este important să aibă cineva pentru a scrie haikuuri reușite?

În primul rând, o anume aplecare spre interiorizare este absolut necesară. Un contemplativ, un meditativ având mintea receptivă şi orientată spre un univers care îţi spune ceva este mai aproape de haiku decât un om superficial şi repede schimbător. Apoi, este nevoie de o anumită smerenie naturală sau cultivată, ca poetul să uite de el atunci când scrie. Haikuuri reuşite va putea scrie oricine va fi capabil să se lepede de poezia occidentală şi să cultive cumpătarea în a-şi exprima trăirile, o stare de însingurare temporară necesară pentru a-şi stăvili lirismul debordant. E necesar să fim înclinaţi spre a nu spune lucrurile direct, ci în mod aluziv, pe ocolite, prin intermediul asocierilor subînţelese, simbolurilor. E important să ştii să dai de înţeles, nu să explici. Să fii şi evaziv, dar şi să exprimi ceva cu claritate, fără forţări de limbaj. Să sugerezi o poveste cu multe înţelesuri, fără ca ea să fie întreagă, fără a utiliza cuvinte care să sărăcească variantele de dezvoltare în mintea cititorului, fără să-i taie cheful de a călători cu gândul din ce în ce mai departe.

6.     Ce anume crezi că ar putea influența răspândirea  haikuului, așa încât să poată ajunge și la noi în țară cunoscut, îndrăgit, citit și scris ca în multe alte țări din Europa?

În Japonia, haikuul este o poezie populară chiar şi după 300 şi ceva de ani de când a fost „descoperită”. Este proaspătă, deşi se scriu milioane de poeme pe an. Odată cu Shiki, a pătruns în lume prin intermediul Americii. Dar multe alte spaţii culturale, cum ar fi de exemplu Brazilia acum 100 de ani, au primit haikuul direct de la poeţi japonezi. Faptul că în România există şi în spaţiul online surse de informare despre ce este şi cum se scrie haiku, împreună cu forme de practicare a acestui poem prin concursurile organizate de grupul Romanian Kukai, este un lucru extrem de benefic. Pentru o audienţă mai mare, de bun augur ar fi organizarea unor concursuri cu miză substanţială, sponsorizate de companii care să beneficieze în mod direct de creaţiile câştigătoare. De exemplu, în Japonia, firma ItoEn a ajuns anul acesta la cea de-a 32-a ediţie şi popularizează haikuul afişând poemele câştigătoare pe ambalajele sticlelor şi dozelor de ceai pe care le comercializează în întreaga lume. Este vorba despre milioane de potenţiali cititori. Premiile în bani sunt pe măsură, ceea ce încurajează chiar şi participarea începătorilor. În felul acesta, popularizarea haikuului capătă proporţii însemnate şi este cultivat de oameni de toate vârstele, din toate categoriile sociale. Un avantaj este că haikuul este un poem care necesită un spaţiu redus pentru publicare sau afişare, lucru posibil pe aproape orice produs comercial, de la ciocolată şi până la tricouri. Cumperi ceva ce-ţi place şi te trezeşti că participi la un act cultural citind, aflând despre haiku. Şi, bineînţeles, fiind apoi tentat să încerci şi tu să devii câştigător.

 7.     Ce întrebări despre haiku nu și-au găsit încă răspunsurile  și le cauți încă?

Cândva aveam o mulţime de întrebări, primeam răspunsuri pe care, spre disperarea mea, nu le înţelegeam. Apoi le puneam din nou cu acelaşi rezultat, ca într-un cerc din care nu mai puteam ieşi. Ucenicia mea continuă, dar acum cu mult mai puţine întrebări. Între timp, am descoperit răspunsuri la ceea ce era de lămurit. Aş pune însă întrebarea „de ce?” unor autori cu destul de mulţi adepţi care încearcă să deturneze haikuul. Asta, sub pretextul că haikuul trebuie musai inovat, universalizat. În spaţiul haikuului de limbă engleză, americanii au impus o direcţie mai puţin inspirată. Au renunţat la criteriile de excelenţă, permiţând, în numele diversităţii, o abordare destul de haotică şi de neînţeles. Bunăoară, s-a renunţat la ritm. Se spune că 5-7-5 onji din japoneză nu înseamnă 5-7-5 silabe în engleză sau în alte limbi. Că 17 silabe ar spune în engleză mult mai multe lucruri decât spun ele în limba japoneză. Oare cum se calculează numărul ideilor exprimate în cele 17 silabe în diferite limbi? Este adevărat că onji nu este echivalent cu silaba, dar ce legătură are acest lucru cu promovarea aritmiei într-un haiku?! S-a ajuns la aberaţii de tipul că un poem scris în ritmul 5-7-5 silabe să nu fie considerat un poem reuşit chiar dacă respectă toate regulile estetice ale unui haiku autentic. Unele societăţi americane de haiku afişează chiar semnul „interzis 5-7-5”. Trist, dar adevărat. E foarte „cool” să respingi ritmul acesta sau orice alt ritm chiar dacă în haiku acesta este definitoriu. Poemul nipon în general, haikuul în special, este legat indisolubil de respiraţie, deci de un ritm. O altă aberaţie promovată via America ar fi renunţarea la kigo, cuvântul sezonal. Se doreşte înlocuirea lui cu un cuvânt-cheie universal, argumentul fiind că anotimpurile nu se exprimă la fel în toată lumea. Perfect adevărat, dar fiecare loc are un ritm sezonier al lui, există anumite elemente climatice care definesc un calendar local al anotimpurilor. Aşadar, cuvintele-cheie ar sărăci diversitatea poemelor prin faptul că avem la îndemână extrem de puţine cuvinte care să exprime o universalitate referitoare la natură.  Este de notorietate că revistele de limbă engleză care promovează haikuul publică şi poeme care nu mai au nimic din ceea ce ar trebui să aibă un haiku. Inovarea nu este întotdeauna calea spre calitate şi profunzime. O dovedesc poemele neinspirate ale multor autori care scriu despre dinozauri, anusuri, ozn-uri sau alte năzbâtii care au legătură mai degrabă cu fandoseala intelectuală tipică vestului îndepărtat sau apropiat, cu băgarea în seamă şi mai puţin cu estetica niponă, ea însăşi de o universalitate şi sensibilitate fără tăgadă.

 

 Care...

1.     ...a fost primul haiku scris de tine ?

 

în urma broaştei –

un plescăit în noapte

şi luna ţăndări

 

2.     ...îți este haikuul cel mai drag din toate pe care le-ai scris?

 

blossom by blossom

the old cherry tree

gathers light

 

floare cu floare

bătrânul cireş

adună lumina

3.     ...este haikuul  tău preferat scris  de un haijin român?

 

dulceaţă de fragi –

prea puţin din mireasma

pădurii-n amurg

 

Şerban Codrin

 4.     ...este poemul tău preferat scris de un haijin de peste hotare?

 

to return

or not to return

winter twilight

 

Leszek Szeglowski, Polonia

 5.     ...este acel haiku scris de unul din marii maeștri japonezi ai haikuului, pe care simți să îl amintești aici, în încheiere?

 

古池や蛙飛こむ水のをと

 

furu ike ya

kawazu tobi komu

mizu no oto

 

vechea băltoacă –

doar săritura broaştei

şi-al apei zgomot

.........

 

Mulțumesc, Eduard Țară, pentru povestea frumoasă pe care o împărtășești cu noi și în mod special pentru haikuurile deosebite, care în curând vor putea fi citite de iubitorii genului, în volumul ,,luna în țăndări,, , publicat la Editura Carte Inspirată.

 

Clara Toma, editor